In memoriam Monicăi Zuretti

cu inima plină de tristețe la vestea plecării ei dintre noi dar și plină de recunoștință pentru ce a semănat în ea

Dragă Monica,

Îți mulțumesc că atunci în Iseo, în 2019 m-ai luat de mână și m-ai invitat să fiu protagonista unei socio psihodrame de o dimensiune nouă pentru mine. A fost o lucrare despre originile mele identitare și modul cum tu lucrai m-a făcut să mă simt conectată la originea psihodramei, la Moreno însuși.

La acea conferință m-ai ținut de mână de mai multe ori și era ceva în modul cum apucai tu de mână, ferm și cald, ancorat și blând în același timp.

Planificam o călătorie în Argentina și neapărat aș fi venit să te văd și poate chiar să-ți spun ce simbolism profund a însemnat pentru mine mâna ta atunci. Ai fost și rămâi în inima mea ca profesoara și figura maternă a psihodramei de care aveam nevoie la început și care s-a integrat și face parte pentru totdeauna din omul și psihodramaticiana din mine.

Îți mulțumesc pentru darul de a-ți fi protagonistă, de a te fi avut ca trainer, profesor, mentor, om cu căldură multă în inimă și încredere în umanitatea din fiecare și a lumii în întregime.

Îți mulțumesc pentru exemplele despre cum pe timp de incertitudine, oamenii din întreaga lume pot fi adunați în grupuri și împreună crea spații de împărtășire și pace.

Îți mulțumesc pentru speranța că dacă învățăm sa ne adunăm împreună putem crea fire ale păcii prin fiecare din noi către toată lumea.

Îți mulțumesc pentru întâlnirile de vineri și toți oamenii din America Latină pe care i-am cunoscut datorită cursului tău de psihodramă.

Și în special îți mulțumesc pentru acel mesaj audio adresat mie câteva zile înainte de plecarea ta. Îl ascult acum de multe ori și plâng. Absenta ta va fi simțită.

Prezența ta îmi va rămâne întotdeauna în inimă și va fi transmisă prin psihodramă mai departe.

Descansa en paz querida maestra!